Latent

Voi culege lumina ş i poate Va incolţi cândva şi-n noi, Cu flori albe şi frunze late Destule pentru amândoi. Voi aduna toate ploile   Ce ne-au udat vreodată  Şi ne vom scufunda în ele   Pielea deja prea uscată.

"Do you remember all the city lights on the water? You saw me start to believe for the first time. You made a rebel of a careless man's careful daughter, You are the best thing that's ever been mine!"

vom purta în noi suflete moarte, cu feţe palide şi guri uscate sau ne vom afunda în nebunie fără de linişte; pură mânie... Does it ever get any easier?

În ploaie lacrimile se confundă cu stropii...

să-ţi fi fost sunetul preferat într-o seară tăcută de mai şi liniştea să ne fi cântat cât încă mai erai... să-mi fii noapte şi lumină, pământ cald şi cer violet, ca universul să ne ţina în oase, flori şi suflet.

cu pumnii strânşi şi sufletul niciunde, cu ura ce-ar putea să mă sugrume, cu faţa-n palme ce tremură ude, urăsc cu groază-un nume! urăsc cu groază-un nume când noaptea-i mult prea rece, când sufletul stă mai să se sfărâme, când ştiu, nu pot a mai lăsa ura să plece.

pot spune orice, dar nu oricui. lumea nu e destul de veche.. ascult doar greierii care îmi ţipă în ureche. am fost pe urmele fericirii o viată-ntreagă. am învăţat că n-o poţi prinde căci îi place să aleagă doar oameni, ca să îi scufunde în nori de vară, sau perne moi. iar eu de mult nu mai sunt om ... .

...şi n-aş fi putut spune despre nimic  că e neînsemnat, prea mic...   si n-aş avea constiintă.  poate doar credinţă; dar nu în oameni sau cuvinte, ci în alţi fluturi fără minte...

mi s-a pierdut sufletul în tine, l-a  rătăcit acolo vântul. iar versurile sunt prea puţine ca să poată spune totul. *  mi s-au uscat plămânii   de vantul nebun care îi răsfiră. să traiesc am încetat, căci am uitat cum se respiră..

Nu ai ştiut să lupţi cu ploile murdare, Iar picăturile sunt neaşteptat de grele. Te dizolvă, lovesc crunt, fără-ncetare. Nu mai poţi să te fereşti acum de ele. Eşti orb. Nu vezi că stropii în tine sapă Un gol unde nimeni nu poate să te-audă. Eşti mut. Nu ţipi, şi ploaia te îngroapă. Nu o mai poţi simţi; acum ea doar te udă.

îţi simt ploaia pe gura-mi uscată chiar aici, pe pământul ăsta rece. nimic nu mai e cum a fost odată, până şi inima din pumni îmi tace...  sute de fluturi albi am numărat pe cerul adânc din pieptul meu.  credeam defapt că s-au adunat doar ca să păstreze locul tău... însă ei sapă cu aripile doar pustiu şi nu-mi pot face inima iar să bată. nici mii nu ar ajunge, dar măcar ştiu: avem frunzele mai verzi ca niciodata...

  Când nu mai ai nicio păpădie în care să sufli, în ce îţi pui speranţa?

am şi uitat de unde vine, atât de vechi mi-e plânsul. şi îmi spunea că-mi aparţine doar şi numai mie, mincinosul. dar ştiu acum... ..ca mine mai sunt mulţi ce au copaci crescându-le din piept. şi mă gândesc că nu mai vreau, căci aş putea să stau, s-aştept să se usuce... câteodată cred că apar lacrimi când îmi intră în ochi ramurile, şi ma bucur că nu sunt salcâmi copacii care-şi înfig rădacinile în mine...

şi te-aş întreba, suflete, unde fugi uneori, dar nu mi-ai răspunde, eşti mut şi atât de rece.. te-am golit dar înca îmi apeşi greu pe umeri. aştept mereu să vină noaptea, sa te-nece... te-aş încuia într-o colivie, fără sunete sau culori, să plângi de prea mult gri, să nu aud suspine. dar ştiu că te-ai agăţa de trecători şi ai pleca din nou din mine...

aveam in pumni numai lumina si-n ochi, pe gene, peste noi... dar fericirea ne e acum straina iar pumnii s-au deschis, si-s goi...  * nu-mi numara toate lacrimile ce-mi uda mai mereu obrajii reci! in urma ta raman doar ele, caci stiu prea bine, o sa pleci...

Poate-acum te iubesc cu stangacie Dar toamna nu dureaza o vesnicie. Ne va parasi cat de curand, si-apoi Nu s-au uscat inca frunzele din noi...

    Maine...           ...voi zbura ca toti fluturii              spre-albastre departari .                 si ma vor mangaia zorii                   cu soapte si-alinari.  Azi...                                     ...plang mut orice durere              si mi-s lacrimile gri.              nu caut regrete in tacere              caci maine fluture voi fi.

mai pot trai iubirea cand sunt atat de goala? vreau sa gust macar o clipa fericirea fara sa simt atingeri de-ndoiala, as putea fugi acum departe, dar astept sa vad in orice gest al tau o ezitare. inima imi expldeaza-n piept. nu am auzit niciodata linistea atat de tare...

...vise in versuri goale, Contur de ganduri abisale. Ploaia rece de toamna mi-e panza Iar pensula-o frunza.

Perechi de aripi translucide Imi mangaie obrajii reci.  Prin par mi se-mpletesc raze livide In departari se-aud ecouri seci. Si ploua mut, fara rasunet. Dansez pe fire de lumina Iar muzica-i un dulce fosnet Ce se aude in surdina. Simt doar miros de bucurie. Flori canta pale melodii. Traiesc un vis; euforie: Doar dragoste, fluturi, papadii...