Latent

În ploaie lacrimile se confundă cu stropii...

am şi uitat de unde vine, atât de vechi mi-e plânsul. şi îmi spunea că-mi aparţine doar şi numai mie, mincinosul. dar ştiu acum... ..ca mine mai sunt mulţi ce au copaci crescându-le din piept. şi mă gândesc că nu mai vreau, căci aş putea să stau, s-aştept să se usuce... câteodată cred că apar lacrimi când îmi intră în ochi ramurile, şi ma bucur că nu sunt salcâmi copacii care-şi înfig rădacinile în mine...

aveam in pumni numai lumina si-n ochi, pe gene, peste noi... dar fericirea ne e acum straina iar pumnii s-au deschis, si-s goi...  * nu-mi numara toate lacrimile ce-mi uda mai mereu obrajii reci! in urma ta raman doar ele, caci stiu prea bine, o sa pleci...

    Maine...           ...voi zbura ca toti fluturii              spre-albastre departari .                 si ma vor mangaia zorii                   cu soapte si-alinari.  Azi...                                     ...plang mut orice durere              si mi-s lacrimile gri.              nu caut regrete in tacere              caci maine fluture voi fi.