Latent

Tacuta, singura, astept O soapta de-ntuneric. Si simt cum intra violent in piept Pumnalul greu, oniric. De plumb e lumea mea acum Iar eu respir numai cenusa. Cu ochii plini de negrul scrum Privesc argintul ce ma-nabusa. Mi-e dor de ploaie, dor de vant, Dor de furtunile violente. Aud al frunzelor cant: Fosnet de timp, ecouri aberante. Lacrima- punte spre nefiinta- Cade pe pamantul mort. Spre rana-mi privesc cu neputinta, Cu suflet gol si trup inert. Treptat, ceata ma-nvaluie nedeslusit Si ploua iar; umil dar disperat Din cerul negru, infinit, Cu picaturi de plumb transfigurat. Atunci plangeam, acum zambesc. Dar fericirea-i efemera. Apoi, inca razand, pornesc Pe-aleea uda, spre  viata austera.

Sub luna plina stau acum Privirea ta ma-ngheata Trebuie sa fie si-un alt drum- Calea ta spre viata. Spre fericire, nemurire, Fara durere, suferinta, Doar tu si eu-iubire. Doar eu si tu-speranta.