Plans
am şi uitat de unde vine, atât de vechi mi-e plânsul. şi îmi spunea că-mi aparţine doar şi numai mie, mincinosul. dar ştiu acum... ..ca mine mai sunt mulţi ce au copaci crescându-le din piept. şi mă gândesc că nu mai vreau, căci aş putea să stau, s-aştept să se usuce... câteodată cred că apar lacrimi când îmi intră în ochi ramurile, şi ma bucur că nu sunt salcâmi copacii care-şi înfig rădacinile în mine...