Poate mă număr printre nebunii Ce ţin în zadar umbră albă lumii. Cu suflete prea pline şi minţi frânte, Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite. "Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun." Ocup un loc imaginar
aveam in pumni numai lumina si-n ochi, pe gene, peste noi... dar fericirea ne e acum straina iar pumnii s-au deschis, si-s goi... * nu-mi numara toate lacrimile ce-mi uda mai mereu obrajii reci! in urma ta raman doar ele, caci stiu prea bine, o sa pleci...
Voi culege lumina ş i poate Va incolţi cândva şi-n noi, Cu flori albe şi frunze late Destule pentru amândoi. Voi aduna toate ploile Ce ne-au udat vreodată Şi ne vom scufunda în ele Pielea deja prea uscată.
asa poti sa plangi fara sa ti se ceara explicatii.
RăspundețiȘtergereexact!
Ștergeresi tristetea cu fulgerul ...>:D<
RăspundețiȘtergereVai cat de frumoasa e asta :O:O
RăspundețiȘtergereDa, multi am realizat ca asa se intampla...
RăspundețiȘtergereAm observat .. de aceea stau mereu in ploaie ..
RăspundețiȘtergereImi place blogul tau :*
Multumesc!
ȘtergereLacrimile strălucesc .
RăspundețiȘtergere