Plans

am şi uitat de unde vine,

atât de vechi mi-e plânsul.

şi îmi spunea că-mi aparţine

doar şi numai mie, mincinosul.

dar ştiu acum...

..ca mine mai sunt mulţi ce au

copaci crescându-le din piept.

şi mă gândesc că nu mai vreau,

căci aş putea să stau, s-aştept

să se usuce...

câteodată cred că apar lacrimi

când îmi intră în ochi ramurile,

şi ma bucur că nu sunt salcâmi

copacii care-şi înfig rădacinile

în mine...