retoric
 |
şi te-aş întreba, suflete, unde fugi uneori,
dar nu mi-ai răspunde, eşti mut şi atât de rece..
te-am golit dar înca îmi apeşi greu pe umeri.
aştept mereu să vină noaptea, sa te-nece...
te-aş încuia într-o colivie, fără sunete sau culori,
să plângi de prea mult gri, să nu aud suspine.
dar ştiu că te-ai agăţa de trecători
şi ai pleca din nou din mine...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergerefoarte draguta postarea.
RăspundețiȘtergeremie mi se-agata suflul mai degraba. sufletul e doar al meu si nu inseala :)
RăspundețiȘtergere:X
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri, ascund multe.
RăspundețiȘtergere"si te-as intreba,suflete, unde fugi uneori"
frumoase versuri
RăspundețiȘtergereSuperbe versuri!!
RăspundețiȘtergeresi cat de trist este ca pana si sufletul tau sa prefere compania altor oameni decat pe a ta...sa nu il intelegi si nici el pe tine, sa fiti suparati unul pe celalalt.
RăspundețiȘtergereimi plac gandurile tale.
Foarte frumoase versurile :)
RăspundețiȘtergeresimplitatea randurilor si mai ales a blogului ma aduce mereu aici..
RăspundețiȘtergere:x
ooo da...stii de ce simti ca sufletul tau zboara....pentru ca ai un suflet curat, un suflet tentant pentru trecatori...e acel sentiment de a fi ceea ce alti au devenit prin propriile forte..:)...s-ar putea sa fiu si eu unul dintre acei trecatori, care e in cautarea unui suflet ca al tau..:)
RăspundețiȘtergere:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X
RăspundețiȘtergereLove you:*:*:*
Miss Salvatore