luni, 6 februarie 2012

retoric




şi te-aş întreba, suflete, unde fugi uneori,
dar nu mi-ai răspunde, eşti mut şi atât de rece..
te-am golit dar înca îmi apeşi greu pe umeri.
aştept mereu să vină noaptea, sa te-nece...
te-aş încuia într-o colivie, fără sunete sau culori,
să plângi de prea mult gri, să nu aud suspine.
dar ştiu că te-ai agăţa de trecători
şi ai pleca din nou din mine...

13 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. mie mi se-agata suflul mai degraba. sufletul e doar al meu si nu inseala :)

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoase versuri, ascund multe.
    "si te-as intreba,suflete, unde fugi uneori"

    RăspundețiȘtergere
  4. Vă invităm să sprijiniți un proiect literar online aflat la început. Un forum cafenea literară, unde putem discuta probleme legate de literartură și creative writing. Adresa noastra este http://creativewriting.hitforum.ro/

    RăspundețiȘtergere
  5. si cat de trist este ca pana si sufletul tau sa prefere compania altor oameni decat pe a ta...sa nu il intelegi si nici el pe tine, sa fiti suparati unul pe celalalt.

    imi plac gandurile tale.

    RăspundețiȘtergere
  6. simplitatea randurilor si mai ales a blogului ma aduce mereu aici..

    :x

    RăspundețiȘtergere
  7. ooo da...stii de ce simti ca sufletul tau zboara....pentru ca ai un suflet curat, un suflet tentant pentru trecatori...e acel sentiment de a fi ceea ce alti au devenit prin propriile forte..:)...s-ar putea sa fiu si eu unul dintre acei trecatori, care e in cautarea unui suflet ca al tau..:)

    RăspundețiȘtergere
  8. :X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere