Urăsc un nume...
cu pumnii strânşi şi sufletul niciunde,
cu ura ce-ar putea să mă sugrume,
cu faţa-n palme ce tremură ude,
urăsc cu groază-un nume!
urăsc cu groază-un nume
când noaptea-i mult prea rece,
când sufletul stă mai să se sfărâme,
când ştiu, nu pot a mai lăsa ura să plece.
când noaptea-i mult prea rece,
când sufletul stă mai să se sfărâme,
când ştiu, nu pot a mai lăsa ura să plece.

Genial!
RăspundețiȘtergereProfund...
RăspundețiȘtergeredilueaza-ti ura intr-o melodie si incearca sa ierti..
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=1KcBiZ4EA-I
frumos!
RăspundețiȘtergereAm citit cu mare interes versurile, aşteptând un nume. ;))
RăspundețiȘtergereExtraordinar poem şi un blog minunat.
Multumesc!
RăspundețiȘtergereprimul vers e frumusete pura!
RăspundețiȘtergeree prea scurta viata pentru a ura...indiferent ce
RăspundețiȘtergerece aş dedica această poezie cuiva...
RăspundețiȘtergereador cum scrii.
imi place mult...
RăspundețiȘtergere