Latent

Voi culege lumina ş i poate Va incolţi cândva şi-n noi, Cu flori albe şi frunze late Destule pentru amândoi. Voi aduna toate ploile   Ce ne-au udat vreodată  Şi ne vom scufunda în ele   Pielea deja prea uscată.

Nu ai ştiut să lupţi cu ploile murdare, Iar picăturile sunt neaşteptat de grele. Te dizolvă, lovesc crunt, fără-ncetare. Nu mai poţi să te fereşti acum de ele. Eşti orb. Nu vezi că stropii în tine sapă Un gol unde nimeni nu poate să te-audă. Eşti mut. Nu ţipi, şi ploaia te îngroapă. Nu o mai poţi simţi; acum ea doar te udă.