duminică, 18 decembrie 2011

pustiu.




aveam in pumni numai lumina
si-n ochi, pe gene, peste noi...
dar fericirea ne e acum straina
iar pumnii s-au deschis, si-s goi...
 *
nu-mi numara toate lacrimile
ce-mi uda mai mereu obrajii reci!
in urma ta raman doar ele,
caci stiu prea bine, o sa pleci...



17 comentarii:

  1. poate nu o sa plece, pentru ca nu pare a fi doar o poezie.

    RăspundețiȘtergere
  2. E frumoasă tristeţea asta, prin versurile tale...

    RăspundețiȘtergere
  3. o sa plece,
    din sufletul tau niciodata..

    RăspundețiȘtergere
  4. Si ramane pustiu in suflet si in lume ..

    RăspundețiȘtergere
  5. ziceam de mine ca scriu prea trist..

    RăspundețiȘtergere
  6. E in regula, eu ma regasesc pe aici, am impresia ca ma citesc pe mine

    RăspundețiȘtergere
  7. cred ca e o poezie in care multi se regasesc....e tristetea aceea cruda de care nici nu ai cum sa te "bucuri", caci totul trece prea repede, chiar si lumina ce-o aveai in pumnii acum goi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Trist:(
    :X:X:X:X:X

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere