Latent

să-ţi fi fost sunetul preferat într-o seară tăcută de mai şi liniştea să ne fi cântat cât încă mai erai... să-mi fii noapte şi lumină, pământ cald şi cer violet, ca universul să ne ţina în oase, flori şi suflet.

şi te-aş întreba, suflete, unde fugi uneori, dar nu mi-ai răspunde, eşti mut şi atât de rece.. te-am golit dar înca îmi apeşi greu pe umeri. aştept mereu să vină noaptea, sa te-nece... te-aş încuia într-o colivie, fără sunete sau culori, să plângi de prea mult gri, să nu aud suspine. dar ştiu că te-ai agăţa de trecători şi ai pleca din nou din mine...