Latent

De indata ce invat sa zbor, nu ma mai intorc aici, jos...

Voi incepe prin a scrie de ce ti-am sters comentariul. Chiar "inutile, slabe si proaste" fiind, nu putem accepta un limbaj de primata nedezvoltata pe blogurile noastre. Avand in vedere faptul ca "nimanui, dar absolut nimanui nu ii pasa de persoana noastra cu adevarat", efortul tau de a ne critica blogurile si vietile personale(mie si cititorilor mei, intr-un mod cat se poate de mizerabil) in 1000 de caractere mi se pare cel putin bizar. Faptul ca nu iti place "porcaria asta de blog umpluta cu chestii care se vor a fi poezii" nu ma deranjeaza, mai ales datorita faptului ca geniul tau ma eclipseaza intr-adevar... As putea spune si eu despre binevoitori ca tine ca "e ca si cum nu ati exista", insa daca tu ai avut placerea de a ma citi si de a iti exprima opinia pe deasupra, ai devenit destul de important incat sa iti dedic o intreaga postare si sa imi pierd timpul cenzurandu-te.   “When it comes down to it, I let them think what they want. ...

Voi culege lumina ş i poate Va incolţi cândva şi-n noi, Cu flori albe şi frunze late Destule pentru amândoi. Voi aduna toate ploile   Ce ne-au udat vreodată  Şi ne vom scufunda în ele   Pielea deja prea uscată.

Poate mă număr printre nebunii Ce ţin în zadar umbră albă lumii. Cu suflete prea pline şi minţi frânte, Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite. "Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun."                                                                                                                                 Ocup un loc imaginar

"Do you remember all the city lights on the water? You saw me start to believe for the first time. You made a rebel of a careless man's careful daughter, You are the best thing that's ever been mine!"

vom purta în noi suflete moarte, cu feţe palide şi guri uscate sau ne vom afunda în nebunie fără de linişte; pură mânie... Does it ever get any easier?