joi, 3 ianuarie 2013


Si unde sa te ascunzi cand nici in tine nu mai ai loc? 
Ramai in mijlocul vietii, vulnerabil si fara scapare.

duminică, 21 octombrie 2012


De indata ce invat sa zbor, nu ma mai intorc aici, jos...

miercuri, 18 iulie 2012

Dear Anonymous,

Voi incepe prin a scrie de ce ti-am sters comentariul. Chiar "inutile, slabe si proaste" fiind, nu putem accepta un limbaj de primata nedezvoltata pe blogurile noastre.
Avand in vedere faptul ca "nimanui, dar absolut nimanui nu ii pasa de persoana noastra cu adevarat", efortul tau de a ne critica blogurile si vietile personale(mie si cititorilor mei, intr-un mod cat se poate de mizerabil) in 1000 de caractere mi se pare cel putin bizar.
Faptul ca nu iti place "porcaria asta de blog umpluta cu chestii care se vor a fi poezii" nu ma deranjeaza, mai ales datorita faptului ca geniul tau ma eclipseaza intr-adevar...
As putea spune si eu despre binevoitori ca tine ca "e ca si cum nu ati exista", insa daca tu ai avut placerea de a ma citi si de a iti exprima opinia pe deasupra, ai devenit destul de important incat sa iti dedic o intreaga postare si sa imi pierd timpul cenzurandu-te.

 “When it comes down to it, I let them think what they want. If they care enough to bother with what I do, then I'm already better than them.” 
― Marilyn Monroe

joi, 12 iulie 2012

Căutând lumina





Voi culege lumina şi poate
Va incolţi cândva şi-n noi,
Cu flori albe şi frunze late
Destule pentru amândoi.

Voi aduna toate ploile 
Ce ne-au udat vreodată
 Şi ne vom scufunda în ele
  Pielea deja prea uscată.


miercuri, 27 iunie 2012

Minţi frânte




Poate mă număr printre nebunii
Ce ţin în zadar umbră albă lumii.
Cu suflete prea pline şi minţi frânte,
Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite.

"Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun."
                                                                                                                               Ocup un loc imaginar

luni, 18 iunie 2012

Mine


"Do you remember all the city lights on the water?
You saw me start to believe for the first time.
You made a rebel of a careless man's careful daughter,
You are the best thing that's ever been mine!"

sâmbătă, 16 iunie 2012

Premoniţie


vom purta în noi suflete moarte,
cu feţe palide şi guri uscate
sau ne vom afunda în nebunie
fără de linişte; pură mânie...


Does it ever get any easier?

miercuri, 6 iunie 2012

Obsesie


În ploaie lacrimile se confundă cu stropii...


marți, 29 mai 2012

Pierduţi în mai




să-ţi fi fost sunetul preferat
într-o seară tăcută de mai
şi liniştea să ne fi cântat
cât încă mai erai...
să-mi fii noapte şi lumină,
pământ cald şi cer violet,
ca universul să ne ţina
în oase, flori şi suflet.

vineri, 11 mai 2012

Urăsc un nume...



cu pumnii strânşi şi sufletul niciunde,
cu ura ce-ar putea să mă sugrume,
cu faţa-n palme ce tremură ude,
urăsc cu groază-un nume!

urăsc cu groază-un nume
când noaptea-i mult prea rece,
când sufletul stă mai să se sfărâme,
când ştiu, nu pot a mai lăsa ura să plece.

miercuri, 9 mai 2012

Ascuns






pot spune orice, dar nu oricui.
lumea nu e destul de veche..
ascult doar greierii
care îmi ţipă în ureche.
am fost pe urmele fericirii
o viată-ntreagă.
am învăţat că n-o poţi prinde
căci îi place să aleagă
doar oameni, ca să îi scufunde
în nori de vară, sau perne moi.


iar eu de mult nu mai sunt om ...


.



luni, 7 mai 2012

Dacă nu m-aş fi născut om aş fi fost fluture...



...şi n-aş fi putut spune despre nimic 
că e neînsemnat, prea mic...  
si n-aş avea constiintă. 
poate doar credinţă;
dar nu în oameni sau cuvinte,
ci în alţi fluturi fără minte...

sâmbătă, 5 mai 2012




mi s-a pierdut sufletul în tine,
l-a  rătăcit acolo vântul.
iar versurile sunt prea puţine
ca să poată spune totul.
*
 mi s-au uscat plămânii  
de vantul nebun care îi răsfiră.
să traiesc am încetat,
căci am uitat cum se respiră..

joi, 19 aprilie 2012

Lume gri




Nu ai ştiut să lupţi cu ploile murdare,
Iar picăturile sunt neaşteptat de grele.
Te dizolvă, lovesc crunt, fără-ncetare.
Nu mai poţi să te fereşti acum de ele.

Eşti orb. Nu vezi că stropii în tine sapă
Un gol unde nimeni nu poate să te-audă.
Eşti mut. Nu ţipi, şi ploaia te îngroapă.
Nu o mai poţi simţi; acum ea doar te udă.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

fluturi



îţi simt ploaia pe gura-mi uscată
chiar aici, pe pământul ăsta rece.
nimic nu mai e cum a fost odată,
până şi inima din pumni îmi tace...

 sute de fluturi albi am numărat
pe cerul adânc din pieptul meu.
 credeam defapt că s-au adunat
doar ca să păstreze locul tău...

însă ei sapă cu aripile doar pustiu
şi nu-mi pot face inima iar să bată.
nici mii nu ar ajunge, dar măcar ştiu:
avem frunzele mai verzi ca niciodata...






duminică, 11 martie 2012

Târziu

 


Când nu mai ai nicio păpădie în care să sufli, în ce îţi pui speranţa?

sâmbătă, 3 martie 2012

Plans




am şi uitat de unde vine,
atât de vechi mi-e plânsul.
şi îmi spunea că-mi aparţine
doar şi numai mie, mincinosul.
dar ştiu acum...

..ca mine mai sunt mulţi ce au
copaci crescându-le din piept.
şi mă gândesc că nu mai vreau,
căci aş putea să stau, s-aştept
să se usuce...

câteodată cred că apar lacrimi
când îmi intră în ochi ramurile,
şi ma bucur că nu sunt salcâmi
copacii care-şi înfig rădacinile
în mine...

miercuri, 29 februarie 2012

Sim's Thoughts




"Printre salcami uscati de teama
Ciopleste in carne flori, cu dalta,
Si-si vede sangele de-arama,
Salcami de-o parte si de alta.

Obisnuiau sa mearga amandoi
Si-erau doar fluturi pe afara,
Dar s-au schimbat si n-a ramas
Decat un pat si o chitara.

Pe plumb sperantele indura
Suicidale vise orbitoare,
Himere plang, ca sub tortura,
Si mana-i sangerie doare.

Rataciti prin anotimpuri,
Gasesc pe jos, prin praf, o harta.
Aduna piesele din cioburi, 
Si-o taie. Gata. Este moarta...

Dar din salcami si printre frunze
Un crivat sadic ii alunga.
Intinde mana catre Soare
Si-ncearca, iar, sa il ajunga.

Si isi ia zborul, blestemata, 
N-o mai opreste niciun gand.
E-n Paradis, zburand cu corbii,
Sau pe podea, in pat, plangand?"



luni, 6 februarie 2012

retoric




şi te-aş întreba, suflete, unde fugi uneori,
dar nu mi-ai răspunde, eşti mut şi atât de rece..
te-am golit dar înca îmi apeşi greu pe umeri.
aştept mereu să vină noaptea, sa te-nece...
te-aş încuia într-o colivie, fără sunete sau culori,
să plângi de prea mult gri, să nu aud suspine.
dar ştiu că te-ai agăţa de trecători
şi ai pleca din nou din mine...

duminică, 18 decembrie 2011

pustiu.




aveam in pumni numai lumina
si-n ochi, pe gene, peste noi...
dar fericirea ne e acum straina
iar pumnii s-au deschis, si-s goi...
 *
nu-mi numara toate lacrimile
ce-mi uda mai mereu obrajii reci!
in urma ta raman doar ele,
caci stiu prea bine, o sa pleci...



sâmbătă, 15 octombrie 2011

*






Poate-acum te iubesc cu stangacie
Dar toamna nu dureaza o vesnicie.
Ne va parasi cat de curand, si-apoi
Nu s-au uscat inca frunzele din noi...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

#


   
Maine...
          ...voi zbura ca toti fluturii
             spre-albastre departari .   
             si ma vor mangaia zorii     
             cu soapte si-alinari.

 Azi...                          
          ...plang mut orice durere
             si mi-s lacrimile gri.
             nu caut regrete in tacere
             caci maine fluture voi fi.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Gand.



 

imi numar orele pierdute-n lacrimi si suspine.
sa plang  mai are rost?
nu am gasit nimic durerea sa-mi aline.
pe cerul meu doar stele negre-au fost...

luni, 5 septembrie 2011

Liniste.




mai pot trai iubirea
cand sunt atat de goala?
vreau sa gust macar o clipa fericirea
fara sa simt atingeri de-ndoiala,

as putea fugi acum departe, dar astept
sa vad in orice gest al tau o ezitare.
inima imi expldeaza-n piept.
nu am auzit niciodata linistea atat de tare...

joi, 1 septembrie 2011

Pictez...







...vise in versuri goale,
Contur de ganduri abisale.
Ploaia rece de toamna mi-e panza
Iar pensula-o frunza.



miercuri, 27 iulie 2011

Dans




Perechi de aripi translucide
Imi mangaie obrajii reci.
 Prin par mi se-mpletesc raze livide
In departari se-aud ecouri seci.

Si ploua mut, fara rasunet.
Dansez pe fire de lumina
Iar muzica-i un dulce fosnet
Ce se aude in surdina.

Simt doar miros de bucurie.
Flori canta pale melodii.
Traiesc un vis; euforie:
Doar dragoste, fluturi, papadii...

sâmbătă, 2 iulie 2011

***


de ce sa mai traiesc
cand totu-i mort in mine?
prin gari de disperare ratacesc
si trenul nu mai vine...

de ce sa nu va parasesc?
ma veti uita indata.
peroane de-agonie bantuiesc
si nu ma mai intorc vreodata...

Plecare spre tarmuri necunoscute




Mă dezlipesc de lumea voastră
De tot ce este indărătul meu
De umbrele cu care totdeauna
Am colindat, prin intristări, mereu.

Plec intr-o lume nouă, undeva
Departe, peste mări – spre nesfârşit.
Nu ştiu nici eu unde mă-ndeamnă
Destinul care mi-a fost hărăzit.
Acolo va fi altfel, mai mult soare…
Domniţe albe mi-or întinde mâna
Şi-n noaptea caldă, parfumată
Va răsări, mai zambitoare, luna.

Corabia, cu pânzele intinse,
Cu pieptul alb, străluminat, deschis,
Despică apele albastre, zboară
În depărtare, spre un cer de vis.

Adio, mamă! Rămas-bun, prieteni!
Mi-e strânsă inima, îndurerată,
Că n-am puterea să vă iau cu mine,
Dar tot am să vă chem odată!


Virgil Carianopol

vineri, 1 iulie 2011

Remuscari


Vantul sufla in juru-mi disperat.
Si plang fara-ncetare ca-n delir.
Privesc spre sufletu-mi desfigurat:
E-o liniste de cimitir.

Si-astept sa-nceapa ploaie,
Sa-nebunesc razand;
Sa vad din cer cum cad siroaie,
Sa te gasesc la mine-n gand...

Sa nu dispari, sa te iubesc,
Acolo ani sa ne oprim.
La pieptu-ti sa ma ghemuiesc,
Sa nu mai pleci, sa nu murim...

duminică, 22 mai 2011

Moarte in lumina

Macinata de raze, ametita de fiori,
Privesc spre chipuri deformate.
Citesc in ele amintirile-nghetate,
Cu ochi adanci si increzatori.

Eroare fara de pacat.
Pluteste-n aer tensiune.
Copil matur si cumpatat
Ce inocenta descompune.

Cand moartea se-neaca in lumina
Sunt incoltita de acceptare.
Niciun gand nu mai alina
Meritata durere chinuitoare.

luni, 2 mai 2011

Ignoranta



Acorduri monotone de ploaie
Cresc uniform pretutindeni.
De aceeasi placiditate greoaie
Plec capul, ferindu-ma de oameni.

Atingeri de ganduri lugubre
Pe ceafa fierbinte de aprehensiune.
Deziluzii, conflicte, groaza; umbre
Inrobite de desertaciune.

Tanjind mereu dupa cadente
Orice act mi-apare bizar.
 Cadrul creat, predominat de aparente:
Amplu decor funerar.


joi, 3 februarie 2011

Ecou de plumb





Tacuta, singura, astept
O soapta de-ntuneric.
Si simt cum intra violent in piept
Pumnalul greu, oniric.

De plumb e lumea mea acum
Iar eu respir numai cenusa.
Cu ochii plini de negrul scrum
Privesc argintul ce ma-nabusa.

Mi-e dor de ploaie, dor de vant,
Dor de furtunile violente.
Aud al frunzelor cant:
Fosnet de timp, ecouri aberante.

Lacrima- punte spre nefiinta-
Cade pe pamantul mort.
Spre rana-mi privesc cu neputinta,
Cu suflet gol si trup inert.

Treptat, ceata ma-nvaluie nedeslusit
Si ploua iar; umil dar disperat
Din cerul negru, infinit,
Cu picaturi de plumb transfigurat.

Atunci plangeam, acum zambesc.
Dar fericirea-i efemera.
Apoi, inca razand, pornesc
Pe-aleea uda, spre  viata austera.

***


Sub luna plina stau acum
Privirea ta ma-ngheata
Trebuie sa fie si-un alt drum-
Calea ta spre viata.

Spre fericire, nemurire,
Fara durere, suferinta,
Doar tu si eu-iubire.
Doar eu si tu-speranta.

marți, 14 decembrie 2010

Regăsire

Doar prin tăcere totul iţi pot spune,
Un zâmbet amar, o privire tristă
Ce se naşte din fiinţa-mi egoistă
Plină de imperfecţiune.

Ţi-e greu a înţelege, dar accepţi
Atingerea delicată a suferinţei.
Te laşi purtat de valurile speranţei
Şi m-aştepţi...

Cu greu, eu mă trezesc apoi
Din visul ce te-ndepărtează,
Iar privirea ta diminuează
Distanţa mare dintre noi.

Să mă apropii acum abia-ndrăznesc,
Dar tu îmi iei în palme mâna,
Mă saruţi şi martor e doar luna.
Eu incă te iubesc!

joi, 9 decembrie 2010

Furtună de iarna

     E frig şi întuneric în noaptea de afară.
     Privesc hipnotizată pe fereastră la ploaia de decembrie. Ciudat fenomen... Picăturile se adună formând talazuri care năvălesc ritmic pe pământ.
    Deşi fulgerele si tunetele lipsesc, vântul suflă apocaliptic, punând totul într-o involuntară mişcare. Frunzele, cele mai fragile obstacole din calea lui, sunt absorbite de spirala suferinţei, care ia amploare în drumul ei spre nesfârşit.
    Umbre distorsionate gonesc pe cerul negru, înghiţind orice urmă de lumină.
    S-ar părea că iarna are mai multe feţe, iar acum încearcă din răsputeri să o arate pe cea mai dură...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Inocent

Ai inclinat acum prea mult balanţa.
Pierzându-ţi echilibrul, ai căzut.
E greu de a găsi speranţa,
De-a o lua de la-nceput...

Nu era mai usor în zilele când nu iubeai,
Când aveai tot ce iţi aparţine?
Nu era mai frumos când tu în toţi credeai
Şi toţi credeau în tine?

Erai un inocent...

Naivitatea adolescentină
Te-a transformat pe tine în victimă,
Iar acum, pe corzi fragile de lumină
Îţi cânţi durerea dintr-o lacrimă.

Eşti incă inocent...

Îţi ocupi mintea cu idei inutile
Pentru a te îndepărta de-acel gând
Însă noaptea retrăieşti dezamăgirile
Şi te trezeşti plângând.

Eşti doar un inocent...

Este în regulă, doar aşteaptă şi vei vedea,
Viaţa este deja prea dură,
Soarele încă străluceşte deasupra ta,
Oamenii sunt plini de ură.

Rămâi un inocent...

Tu nu eşti cine ai fost,
Nu eşti ceea ce ai făcut.
Viaţa ta are un rost,
Ce e în urmă e deja trecut...

Tu eşti un inocent...

Ai înclinat acum prea mult balanţa.
Pierzându-ţi echilibrul, ai căzut.
Dar nu e niciodată prea târziu pentru un nou început!

                  Inspirat din Innocent [Taylor Swift]

Portativul morţii



Cheia sol oftează adânc a resemnare.
E paznicul fără de voie al închisorii
Ce-a captivat notele murdare
În portativele ororii.

Însângerate, corzile fragile tremură,
Cântând acorduri disperate
Alături de petalele din marmură
În nonculorile atrofiate.

Notele zac aruncate,
Îndoliate în spatele gratiilor.
Acolo vor rămâne încătuşate,
Vor cădea prada dezamăgirilor.

Sunt apoi ademenite spre păcate.
Naive, ele cred că aşa-i mai bine,
Devin din ce în ce mai tulburate,
Până când se distrug pe sine.


Această poezie este dedicata marelor artiste Mădălina Manole si Roxana Briban, care au ales să părăsească această lume din cauza "eşecului" în cariera muzicală..



luni, 22 noiembrie 2010

În iarnă...

Dragoste de decembrie

Stăm amândoi acum în ninsoare
Şi luna ne priveşte insistent.
Să te admir neîncetat e o încântare
Şi ninge, ninge abundent...


Acum suntem doi oameni de zăpadă,
Iar eu te-am încuiat la mine-n gând.
Am construit din nea o baricadă,
Să nu mai poţi pleca nicicând...


Deşi acum miroase-a ger,
Noi ne jucăm cu neaua moale
Când, fără nori, fără de fulger,
Cerul trimite şoapte boreale...


Şi ninge disperat deasupra noastră,
Te strâng la piept, dar te îndepărtezi.
Privesc scurt spre bolta cea albastră,
Apoi te rog să nu m-abandonezi...


Tu nu m-asculţi, şi te îndepărtezi uşor,
Şi ninge-acum cu cioburi peste mine.
Speranţa şi încrederea într-o clipită mor,
Căci am pierdut ce-mi aparţine...


Dar nu durează mult şi te întorci la mine,
De-această dată pentru totdeauna.
Ne transformăm în umbre peregrine,
În prizonieri ai nopţii, ca şi luna.


Pornim apoi cu fulgii în zborul lin,
Şi simt cum mintea-i inundată de un val de bucurie,
Ne indreptăm spre cerul ce-i acum senin,
E dragoste de decembrie...

duminică, 21 noiembrie 2010

Greseala...

"Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna doar sa spui, cu alte cuvinte, ca astazi esti mai intelept ca ieri."
                                                                        [Marcel Achard]                                                    
Greseala face parte din existenta umana, asadar nu exista persoana fara de pacat.



             Iertare!

Am mintea tulbure acum;
In suflet-doar furtuna.
Stiu ca pornesc pe un alt drum,
Poate e calea cea mai buna...

Dar constiinta striga disperata;
O aud, si totusi nu m-opresc.
Iar inima se zbate; e-acum cutremurata
De tot ce fac, de ce gandesc.

Incerc sa ma intorc din drumul spre pacat,
Desi este deja foarte tarziu.
Gasesc puterea de-a iesi din cerul prea intunecat
Unde nici simplul gandul nu pare straveziu.

Desi acum lumina-i orbitoare,
Vad totusi calea-mi spre mormant.
Si-mi vine-n gand doar un cuvant:
Iertare!



duminică, 14 noiembrie 2010

In timp...

"Timpul trece prea repede!"
Asta e ceva ce toti oamenii afirma la un moment dat al vietii lor, cand se simt complesiti de sarcini, de indatoriri. Ei mint, nu realizeaza sau nu vor sa realizeze ca defapt timpul e infinit; noi trecem prea repede prin el. Ne ocupam fiecare clipa cu lucruri "importante", uitand care sunt adevaratele valori.
Ce suntem noi, in comparatie cu timpul?
Suntem raze de lumina ce trec prea grabite.... Alergam dupa timp, in incearcarea de a-l prinde, insa reusim doar sa gonim prin el.


Pierdute in timp...

Secundele zboara spre nesfarsit,
Orele alearga; sunt de neoprit,
Iar zilele se indreapta catre stele
Cu toate visurile mele...

Nu am timp pentru-a le prinde
Caci pleaca muribunde
Spre infinit.
Lumina stelelor le-a adementit...

Cu alte vise, cu alte idealuri,
In suflet cu teama de esecuri,
Pornesc din nou in timp,
Dar ma opresc la fiecare anotimp.

Nisipul din clepsidra sta in loc acum
Lasandu-ma si iarna s-o miros,
Caci toamna a trecut cu-al sau parfum,
Si a lasat in urma aerul prea racoros.

Iar eu gonesc in timp involuntar,
Incercand sa ma opresc mai des.
Insa vremea ma imbata cu al sau nectar,
Facandu-ma sa uit ce imi doresc.

Pierduta in timp, ca si visele sunt eu.
Mergand din departari in departari mereu,
Sa evadez e imposibil.
Caci, ca si moartea, timpul e ireversibil.