mi s-a pierdut sufletul în tine,
l-a  rătăcit acolo vântul.
iar versurile sunt prea puţine
ca să poată spune totul.
*
 mi s-au uscat plămânii  
de vantul nebun care îi răsfiră.
să traiesc am încetat,
căci am uitat cum se respiră..

Comentarii

  1. :X:X:X:X:X:X:X

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat, pur si simplu... minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. respiră.
    și ai grijă cui îi mai împrumuți sufletul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragostea asta... ce face din noi...;(

    RăspundețiȘtergere
  5. superb,sufletul nostru in mainile cui nu trebuie este chinuit. De aceea sa nu ne dam inimioara noastra asa de usor tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  6. imi plac mult versurile tale si intr-adevar ele par a fi prea putine in comparatie cu sentimentele care navalesc asupra noastra uneori...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Minţi frânte

Dear Anonymous,