Postări

#

Imagine
    Maine...           ...voi zbura ca toti fluturii              spre-albastre departari .                 si ma vor mangaia zorii                   cu soapte si-alinari.  Azi...                                     ...plang mut orice durere              si mi-s lacrimile gri.              nu caut regrete in tacere              caci maine fluture voi fi.

Gand.

Imagine
  imi numar orele pierdute-n lacrimi si suspine. sa plang  mai are rost? nu am gasit nimic durerea sa-mi aline. pe cerul meu doar stele negre-au fost...

Liniste.

Imagine
mai pot trai iubirea cand sunt atat de goala? vreau sa gust macar o clipa fericirea fara sa simt atingeri de-ndoiala, as putea fugi acum departe, dar astept sa vad in orice gest al tau o ezitare. inima imi expldeaza-n piept. nu am auzit niciodata linistea atat de tare...

Pictez...

Imagine
...vise in versuri goale, Contur de ganduri abisale. Ploaia rece de toamna mi-e panza Iar pensula-o frunza.

Dans

Imagine
Perechi de aripi translucide Imi mangaie obrajii reci.  Prin par mi se-mpletesc raze livide In departari se-aud ecouri seci. Si ploua mut, fara rasunet. Dansez pe fire de lumina Iar muzica-i un dulce fosnet Ce se aude in surdina. Simt doar miros de bucurie. Flori canta pale melodii. Traiesc un vis; euforie: Doar dragoste, fluturi, papadii...

***

Imagine
de ce sa mai traiesc cand totu-i mort in mine? prin gari de disperare ratacesc si trenul nu mai vine... de ce sa nu va parasesc? ma veti uita indata. peroane de-agonie bantuiesc si nu ma mai intorc vreodata...

Plecare spre tarmuri necunoscute

Imagine
Mă dezlipesc de lumea voastră De tot ce este indărătul meu De umbrele cu care totdeauna Am colindat, prin intristări, mereu. Plec intr-o lume nouă, undeva Departe, peste mări – spre nesfârşit. Nu ştiu nici eu unde mă-ndeamnă Destinul care mi-a fost hărăzit. Acolo va fi altfel, mai mult soare… Domniţe albe mi-or întinde mâna Şi-n noaptea caldă, parfumată Va răsări, mai zambitoare, luna. Corabia, cu pânzele intinse, Cu pieptul alb, străluminat, deschis, Despică apele albastre, zboară În depărtare, spre un cer de vis. Adio, mamă! Rămas-bun, prieteni! Mi-e strânsă inima, îndurerată, Că n-am puterea să vă iau cu mine, Dar tot am să vă chem odată! Virgil Carianopol