Poate mă număr printre nebunii Ce ţin în zadar umbră albă lumii. Cu suflete prea pline şi minţi frânte, Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite. "Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun." Ocup un loc imaginar
aveam in pumni numai lumina si-n ochi, pe gene, peste noi... dar fericirea ne e acum straina iar pumnii s-au deschis, si-s goi... * nu-mi numara toate lacrimile ce-mi uda mai mereu obrajii reci! in urma ta raman doar ele, caci stiu prea bine, o sa pleci...
Voi culege lumina ş i poate Va incolţi cândva şi-n noi, Cu flori albe şi frunze late Destule pentru amândoi. Voi aduna toate ploile Ce ne-au udat vreodată Şi ne vom scufunda în ele Pielea deja prea uscată.
Poate că are rost, sau poate că nu.
RăspundețiȘtergereAsta decizi numai tu.
Oare mai are rost ceva in ziua de azi ?
RăspundețiȘtergeresi ganduri astfel mii or sa mai vina..
RăspundețiȘtergerestelele mor, se schimba..
@adelici de-as putea macar sa decid...
RăspundețiȘtergere@AndreeEa sincera sa fiu inca nu stiu.
@29decembrie sper sa moara. sa se schimbe. repede.
să ştii, prin poemele tale devii o stea pe cerul altcuiva. şi dintr-o dată, şi cerul tău se va lumina iar stelele îşi vor recăpăta strălucirea.
RăspundețiȘtergere@alize as fi extrem de fericita daca poeziile mele ar fi macar o sursa de inspiratie...
RăspundețiȘtergereDar sunt o sursă de inspiraţie.
RăspundețiȘtergerepoeziile tale sunt chiar foarte frumoase
RăspundețiȘtergerenici macar steaua nordului nu era...steaua aceea polara ce ramane acolo mereu...trebuiai sa te agati de ea.....
RăspundețiȘtergere:X:X:X:X:X:X:X
RăspundețiȘtergereLove you:*:*:*
Miss Salvatore