sâmbătă, 2 iulie 2011

***


de ce sa mai traiesc
cand totu-i mort in mine?
prin gari de disperare ratacesc
si trenul nu mai vine...

de ce sa nu va parasesc?
ma veti uita indata.
peroane de-agonie bantuiesc
si nu ma mai intorc vreodata...

9 comentarii:

  1. Versurile tale arata toate fetele durerii;de la singuratate,dezamagire la agonie,disperare si moarte.:)
    Scrii foarte,foarte frumos Joanne.Daca voi vrea sa ma uit in sufletul meu,trebuie doar sa-ti citesc versurile.

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, cat imi place blogul tau:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos (: Ai un stil aparte, felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru comentariu' tau.

    Si tu ai stilul tau prin care transmiti cititorului trairile reprezentative lumii pamantesti.

    RăspundețiȘtergere
  5. e clar....esti sora cu Bacovia, simbolismul literaturii romane traieste prin voi:)

    RăspundețiȘtergere
  6. :X:X:X:X:X:X:X:X

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere