***
de ce sa mai traiesc
cand totu-i mort in mine?
prin gari de disperare ratacesc
si trenul nu mai vine...
de ce sa nu va parasesc?
ma veti uita indata.
peroane de-agonie bantuiesc
si nu ma mai intorc vreodata...
Minţi frânte
Poate mă număr printre nebunii Ce ţin în zadar umbră albă lumii. Cu suflete prea pline şi minţi frânte, Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite. "Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun." Ocup un loc imaginar
Versurile tale arata toate fetele durerii;de la singuratate,dezamagire la agonie,disperare si moarte.:)
RăspundețiȘtergereScrii foarte,foarte frumos Joanne.Daca voi vrea sa ma uit in sufletul meu,trebuie doar sa-ti citesc versurile.
ah, cat imi place blogul tau:)
RăspundețiȘtergereFrumos (: Ai un stil aparte, felicitări!
RăspundețiȘtergerecat de fain e blogul tau:)
RăspundețiȘtergereFrumos!
RăspundețiȘtergeremi-au lipsit postările tale
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu' tau.
RăspundețiȘtergereSi tu ai stilul tau prin care transmiti cititorului trairile reprezentative lumii pamantesti.
e clar....esti sora cu Bacovia, simbolismul literaturii romane traieste prin voi:)
RăspundețiȘtergere:X:X:X:X:X:X:X:X
RăspundețiȘtergereLove you:*:*:*
Miss Salvatore