Si unde sa te ascunzi cand nici in tine nu mai ai loc?
Ramai in mijlocul vietii, vulnerabil si fara scapare.
Minţi frânte
Poate mă număr printre nebunii Ce ţin în zadar umbră albă lumii. Cu suflete prea pline şi minţi frânte, Cu priviri goale şi ochi ieşiţi din orbite. "Nebunul are multe suflete răscolite în el. Noi, ceilalţi, avem unul singur şi totuşi, îl considerăm pe el nebun." Ocup un loc imaginar
Da. Si vine anotimpul rece peste tine, iti bate vantul prin suflet si ti se face pielea de gaina.
RăspundețiȘtergereAsta aşa e.
RăspundețiȘtergeresau cauți un „eu” mai puțin vulnerabil. unul capabil să înfrunte viața cu stoicism!
RăspundețiȘtergereVersurile tale mi-au adus aminte de cuvintele unui mare intelept antic, cuvinte care m-au tulburat: "Departe de ce?...Port totul cu mine!"
RăspundețiȘtergerenu te mai ascunzi
RăspundețiȘtergerete daruesti.
iei viata in brate
si-ncerci s-o iubesti.
:)
Un abbraccio...ciao
RăspundețiȘtergereTrebuie să existe o scăpare. Nu există alegere fără variante. :)
RăspundețiȘtergere