luni, 22 noiembrie 2010

În iarnă...

Dragoste de decembrie

Stăm amândoi acum în ninsoare
Şi luna ne priveşte insistent.
Să te admir neîncetat e o încântare
Şi ninge, ninge abundent...


Acum suntem doi oameni de zăpadă,
Iar eu te-am încuiat la mine-n gând.
Am construit din nea o baricadă,
Să nu mai poţi pleca nicicând...


Deşi acum miroase-a ger,
Noi ne jucăm cu neaua moale
Când, fără nori, fără de fulger,
Cerul trimite şoapte boreale...


Şi ninge disperat deasupra noastră,
Te strâng la piept, dar te îndepărtezi.
Privesc scurt spre bolta cea albastră,
Apoi te rog să nu m-abandonezi...


Tu nu m-asculţi, şi te îndepărtezi uşor,
Şi ninge-acum cu cioburi peste mine.
Speranţa şi încrederea într-o clipită mor,
Căci am pierdut ce-mi aparţine...


Dar nu durează mult şi te întorci la mine,
De-această dată pentru totdeauna.
Ne transformăm în umbre peregrine,
În prizonieri ai nopţii, ca şi luna.


Pornim apoi cu fulgii în zborul lin,
Şi simt cum mintea-i inundată de un val de bucurie,
Ne indreptăm spre cerul ce-i acum senin,
E dragoste de decembrie...

3 comentarii:

  1. Refuz sa cred ca nu ai introdus "moarte" sau intuneric". Refuz. E un fals. Gata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi vine sa plang ,dar nu stiu de ce:((
    E prea artistica poezia,si plina de iubire:X

    RăspundețiȘtergere
  3. Absolut superba!
    Se vede ca ai un mare talent:X

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere